15 februarie 2017

Miopie

Noua medicina germana - Dr. Hamer - Noile legi biologice
Din 2007 pana in 2009 am lucrat intr-o multinationala din domeniul automotive. Era primul meu job intr-o astfel de companie. Aveam mari asteptari si de la mine si de la ei; era marea mea rampa de lansare in lumea adevarata corporate la care visam de atatia ani si pentru care am facut atatia ani de scoala.

Era intr-adevar o lume extraordinara care se potrivea cu ambitiile mele de la vremea respectiva. Aveam 26 de ani, voiam sa fiu un mare manager, sa arat de ce sunt in stare, sa castig multi bani, sa am responsabilitati, sa "stralucesc". Din pacate planurile mele de "stralucire" :) nu se potriveau cu ale manageritei mele, o individa ciudata, cand vesela, cand nervoasa, cu schimbari bruste de stare care acum radea de rasunau holurile, cand urla de fugeau toti din calea ei.

Eram intr-o alerta continua. Cand nu ne raspundea la cele mai marunte intrebari si se facea ca nu ne aude desi eram la 2 pasi de ea, cand se trezea comentand la discutiile noastre din birou, desi nu era implicata, asa din senin cand i se parea ca ceva nu vorbim bine. Isi pusese o banda adeziva pe covor in fata biroului, banda de care nu avea voie sa treaca nimeni pentru ca mereu lucra la ceva confidential. La orice incalcare a benzii urla de rasuna cladirea. Ajunsesera angajatii din fabrica sa ne chema afara din birou pe hol sa ne roage ceva numai sa nu mai intre acolo de groaza.

Ne suna la telefon si ne teroriza non stop, ne suna in zile si ore total nepotrivite ca sa testeze daca suntem pe faza si raspundem. In caz contrar erai mancat si se dezlantuiau furiile asupra ta cu saptamanile. Dimineata intra ca o frutuna, nu saluta, isi arunca laptopul pe birou si se apuca de lucru. Aveam sedinte in care dadeam socoteala pentru toate greselile de la Adam la Noe si tot neamul lor cel adormit. Nu mai insist. Era genul de persoana care se hranea cu energia negativa din birou pe care o producea continuu legandu-se in permanenta de macar una dintre noi si facandu-i viata un calvar. Trebuia sa fii mereu in garda, sa iei telefonul cu tine si la WC, sa dormi acasa cu el sub perna, sa fii mereu disponibil la orice ora din zi si din noapte cand ii tuna ei, normal ca inclusiv si in concediu (imi amintesc ca eram pe Transfagarasan si ii dadeam lamuriri prin telefon cum sa gaseasca o copie dupa buletinul unui angajat, desi angajatul era in fabrica disponibil,  desi avea parola de la calculatorul meu unde erau scanate, desi avea cheie de la dulapurile cu acte).

Ma rog...ideea este ca am dezvoltat acolo miopie, de a stresul de a sta mereu in garda, de a nu sti din ce parte si cand ma loveste urmatoarea data. Dupa cum se vede din articol, este clar ca inca ma macina conflictul, miopia s-a mai atenuat, dar inca mai am probleme.

Explicatia pentru miopie: atunci cand stam mereu in garda, cand ne paste un pericol si nu stim de unde si cand va aparea, cand atacatorul apare din spate sau din lateral si nu il vedem bine (biroul ei era in stanga mea mai in spate si nu vedeam mereu ce face - pusesem un dulap intre ea si mine cu acte, dar tot nu ma simteam in siguranta).

Explicatie biologica: Cand conflictul s-a incheiat se produce intre retina si sclera ochiului un edem care poate duce la desprinderea retinei, mai mult sau mai putin observabil. In cazul in care conflictul recidiveaza (ceea ce era la mine cazul zilnic) de mai multe ori, se ajunge la alungirea optica a ochiului din cauza ca intre retina si sclera apare un  strat mai gros care este rezultatul reparatiilor repetate.

Deocamdata problema s-a atenuat, dar inca persista - acum 5-6 ani nu ma bazam sa urc la volan fara ochelari pentru ca nu vedeam ca lumea semafoarele la distanta. Cred ca voi scapa de problema doar atunci cand acea perioada neagra va fi definitiv in urma.

O zi frumoasa tuturor,
Geo